În Eden, Dumnezeu a stabilit prima familie. După crearea lui Adam, El a spus: “Nu este bine ca omul să fie singur; voi face un ajutor potrivit pentru el” (Geneza 2:18). Din coasta lui Adam Dumnezeu a format pe Eva. Atunci El le-a zis: “Creșteți și vă înmulțiți” (Geneza 1:28). Copiii aveau să înalțe uniunea familiei și să asigure viitorul umanității.

De-a lungul istoriei, familiile au format unitatea de bază a societății. Scriitoarea  Ellen White, una dintre  fondatoarele  bisericii, a scris: “Legătura de familie este cea  mai stransă, dulce și  sacră  de pe pămant” (Casa creștină, p. 14).  Cu toate acestea, de-a lungul istoriei, Satana a atacat familiile, fie prin mijlocul poligamiei, adulterului, rivalitații între frati, homosexualitații  și a pornografiei. Când familiile  suferă fracturi, același lucru suferă și indivizii  familiei respective.

Din fericire, activitatea lui Dumnezeu  se concentrează  în conservarea și restaurarea familiilor. Biblia ne oferă numeroase exemple ale puterii restaurative a lui Dumnezeu, cum ar fi cazul femeii prinse în adulter (Ioan 8: 1-11) și al fiului  risipitor (Luca 15: 11-32). Dumnezeu folosește de asemenea, relațiile de familie ca simboluri ale relației Sale cu noi. În  repetate ocazii, Isus face referire la Dumnezeu ca “Tată al  nostru” și la El însuși ca “Mirele”.

Isus a vrut să comunice că Dumnezeu, ca un tată bun, se simte  conectat pentru totdeauna cu noi și vrea să ne binecuvânteze și să ne salveze. Și ca un soț iubitor, Isus ne tratează cu iertare și devotament. Cartea lui Osea se încheie cu cuvintele Domnului către poporul Său: “Te voi logodi cu mine pentru totdeauna; Te voi logodi  cu mine în dreptate, justiție, bunătate și compasiune “(Osea 02:19).